O dezbaterea teologică dintre ortodocşi şi baptişti care le este de folos si adventistilor si tuturor protestantilor si neoprotestantilor.

Video

 

 

Anunțuri

Hristologia eretică a Adventiştilor de Ziua a Şaptea

Hristologia eretică a Adventiştilor de Ziua a Şaptea

1843-Chart

Adventiştii de Ziua a Şaptea reprezintă o  mişcare eretică cu caracter eshatologic-hiliast, ale cărei învăţături de bază sunt incompatibile nu doar cu credinţa noastră ortodoxă, dar chiar şi cu ideologia altor grupări neoprotestante, precum Luteranismul ori Neoprotestantismul. Continuă lectura

Scurt despre ereticii adventişti

În 1831 – William Muller – fermier baptist din Massachusetts – a început să predice despre sfîrşitul lumii: a Doua Venire (Parusia) şi împărăţia de o mie de ani a lui „hristos” pe pămînt, calculate de el a se petrece în 1843. Urmând principiul lansat de protestanism, conform căruia oricine poate citi Biblia, Miller s-a adâncit în analiza acesteia.
Calculul este bazat pe textul Daniel 8:14: „curăţirea templului peste 2300 de zile”, înţelese drept ani, socotiţi de la 457 î.Hr. (robia babilonică) = 1843.
Anul trece fără a se petrece nimic, dar un discipol al lui Muller, Samuel Snow, susţine că e o greşeală de calcul, iar data exactă este, de fapt, 10 octombrie 1844, pentru că anul mozaic (iudaic) începe toamna.
Data e cunoscută ca „nebunia de la Boston” – mulţi îşi vând averile, aşteptînd înfriguraţi Parusia. Muller recunoaşte că s-a înşelat. Se creează derută; au loc divizări şi abandonarea în masă a sectei adventiste. O parte din adventiştii dezamăgiţi se îndreaptă spre baptişti, dar nu sînt primiţi de aceştia.
 

Continuă lectura

Antisemitismul lui Martin Luther, de ce nu-l “sesizeaza” nimeni?

Mai toate miscarile protestante si neo-protestante de prin România , amintesc personalitatea “reformatorului” Martin Luther , dar nimeni nu se “autosesizeaza” ca acesta a fost un antisemit notoriu.

Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului  nu se deranjeaza sa-i “atenţioneze” (ca in cazul Parintelui Iustin Pârvu)  pe liderii neoprotestanti , ca Martin Luther a fost un antisemit.

Pagina web de prezentare a “bisericii adventiste” de exemplu ,prezentata numele lui Martin Luther la loc de cinste … Continuă lectura

„Dusmănia pe care o nutresc fată de ceilalti crestini este grăitoare pentru fanatismul lor.”

Secolele 18 si 19 au constituit perioada marilor “treziri religioase” din Statele Unite ale Americii. Într-o tara în care catolicii nu erau majoritari, cultele neoprotestante au intrat la un moment dat în criza de subiecte de predică şi doctrinare. Nimeni nu mai era miscat de predicile critice la adresa “celorlalti”. S-a creat treptat nevoia de a veni în fata maselor cu noi idei care sa reanime şi sa întretina motivatia (neo)protestanta. Au început sa apara predicatori mai revolutionari decât primii predicatori neoprotestanti, înfierbântând multimile cu predici apocaliptice despre pedepsele Iadului, fericirea care îi asteapta pe cei credinciosi sau o asa-zisa răpire a celor fideli Domnului.

Continuă lectura

Este Sfânta Scriptură UNICUL izvor de credinţă?

Odată am adresat o provocare protestanţilor de pretutindeni. I-am provocat să ne arate MĂCAR UN TEXT DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ, în care să se spună că trebuie să acceptăm DOAR Sfânta Scriptură ca izvor al credinţei.
Ca răspuns ne-au trimis textele de mai jos, pe care le-am analizat şi le expunem aici pentru oricine este interesat.
După cum va observa orice om raţional, niciunul din ele nu răspunde provocării noastre.
PRIN URMARE PROVOCAREA CONTINUĂ SĂ FIE VALABILĂ!”

 Sursa: http://www.oodegr.com/oode/grafi/grafi3.htm

 Cei care au concepţia protestantă că trebuie, chipurile, să primim „DOAR” Sfânta Scriptură drept cuvânt al lui Dumnezeu şi nimic altceva, în încercarea lor disperată să demonstreze cele nedemonstrabile, expun o mulţime de temeiuri, care însă nu spun nimic de felul acesta. După cum va observa cititorul, este vorba de temeiuri cu totul arbitrare faţă de contextul Sfintei Scripturi, pe care le folosesc într-o încercare disperată, din lipsa altor temeieuri.

În continuare vom expune câteva din acestea, sperând că îi vor face să reevalueze cu seriozitate şi să înţeleagă că această credinţă a lor este cu desăvârşire neîntemeiată şi anticreştină.

Continuă lectura

S-a aflat vreodata Biserica in apostazie?

Din cauza aparitiei bruste a protestantilor in secolul al 16-lea, a aparut nevoia pentru acestia de a dovedi ca au si ei un loc in istoria Bisericii din care face parte, de asemenea, si protestantismul. Astfel, au creat o teorie care sustine ca Biserica ar fi apostat dupa moartea Apostolilor si ca, prin urmare, nu a existat timp de secole intr-o forma organizata.

 

Din cauza aparitiei bruste a protestantilor, in secolul al 16-lea, a aparut nevoia pentru acestia de a dovedi ca au si ei un loc in istoria Bisericii din care face parte, de asemenea, si protestantismul. Astfel, au creat o teorie care sustine ca Biserica ar fi apostat dupa moartea Apostolilor si ca, prin urmare, nu a existat timp de secole intr-o forma organizata.

Alte grupuri sustin ca Biserica a apostat in sec.al 4-lea, altele in timpul sec.al 3-lea, altele in timpul sec.al 2-lea si altele sustin chiar ca s-a intamplat pe parcursul sec.1, in functie de ceea ce ii convine fiecarui grup. Ei folosesc scandalurile care au aparut din cand in cand in Biserica Ortodoxa ca justificare pentru validarea afirmatiei lor ca „Biserica a apostat, fiindca a avut un mare numar de preoti nevrednici si oameni necredinciosi”.

Acesta este subiectul de care ne vom ocupa aici. Poate Biserica sa aiba preoti nevrednici? 

Continuă lectura